SOARELE, PRIETENUL OMULUI

Dacă „Cineva” a însoţit omul pe drumul existenţei sale din prima lui zi pe Pământ şi până astăzi, acel „Cineva” este Soarele. Neclintit, neobosit, radiază energie în toate direcţiile. Radiaţii atât de puternice încât orice element material ar ajunge în imediata lui apropiere ar dispare pur şi simplu. Cu cât distanţa de la un corp până la Soare este mai mare, efectul radiaţiilor este mai redus. Pământul, aflat la aproximativ 150 milioane kilometri de Soare, primeşte de la acesta energie sub formă de radiaţii: infraroşii, luminoase şi ultrascurte. Radiaţiile infraroşii sunt purtătoarele de energie termică. De la acestea ne încălzim. Atmosfera terestră reţine o parte din radiaţia termică iar la nivelul solului ajung aproximativ 1000 W pe fiecare metru pătrat de suprafaţă aflată perpendicular pe direcţia razelor Soarelui. Performanţa aceasta se obţine doar atunci când Soarele este ,,fix deasupra capului”, atmosfera fără nori, iar umiditatea în aer este scăzută. Datorită poziţiei geografice în ţara noastră Soarele se apropie doar de poziţia ,,fix deasupra capului”. Momentul în care se apropie de această poziţie este miezul zilelor din plină vară. Asta nu înseamnă că în rest nu beneficiem de aportul componentei termice a energiei solare. Beneficiem de cum apare dimineaţa şi până seara când apune, foarte puţin în primele ore ale dimineţii şi înserării şi aproape de maxim în jurul amiezii. Beneficiem vara şi iarna, vara din belşug, iarna cu un aport mai redus. Beneficiem când este senin şi când este înnorat, o parte de radiaţiile ecranate de nori ajungând totuşi la sol. Beneficiem chiar şi noaptea pentru că tot soarele este cel care ziua încălzeşte pământul iar acesta intră în noapte cald şi nu apucă să se răcească până când iarăşi intră în conul de energie şi lumină al soarelui.

Căldura soarelui este necesară proceselor care au loc în toate organismele vii. Primăvara, când căldura începe să crească, plantele îşi accelerează creşterea iar toamna când căldura începe să scadă, plantele îşi încetează creşterea.

Pe lângă efectele de încălzire, Soarele ne aduce lumină datorită radiaţiilor lui în spectrul vizibil. Lumina este cea care ajută plantele să asimileze hrana, să crească şi să transforme bioxidul de carbon în oxigen. Procesul se numeşte fotosinteză şi însăşi denumirea lui te duce cu gândul la un proces de sinteză desfăşurat sublim în corpul plantei sub acţiunea luminii.

Componenta ultravioletă a radiaţiilor solare are proprietăţi antiseptice, sterilizante.

Vânturile sunt datorate şi ele Soarelui. Încălzirea neuniformă a zonelor geografice ale planetei, face ca aerul să aibă temperaturi şi presiuni diferite. Datorită diferenţelor de presiune, masele de aer cu presiune ridicată migrează spre cele cu presiune scăzută formând vânturile.

Sub efectul căldurii şi al vînturilor la suprafaţa oceanului planetar are loc evaporarea apei care se constitue în nori. Atunci când condiţiile sunt prielnice picăturile de apă din nori condensează şi formează ploaia.

Luna în traiectoria ei de rotaţie în jurul pământului exercită o atracţie deformând scoarţa terestră şi suprafaţa apei oceanelor. La contactul uscatului cu apa oceanelor, acest lucru este resimţit ca o permanentă creştere şi scădere a nivelului apei. Fenomenul este cunoscut sub numele de maree.

Valurile sunt o consecinţă a acţiunii combinate a forţei mareelor şi a forţei vânturilor.

Căldura, lumina, capacitatea de a înlătura bacteriile şi microbii, capacitatea de a genera vânturi, valuri şi ploaie sunt calităţi de excepţie care alături de alte calităţi sublime, constituie argumente suficiente pentru ca omul să-şi înalţe cu speranţă, încredere şi iubire privirea şi sufletul către BUNUL SĂU PRIETEN, SOARELE.

auditor energetic

ing. Călin CEBOTARU