MOTORUL CU APĂ, ŞI REDUCEREA CONSUMURILOR

Energia a fost combustibilul cu care s-a alimentat motorul dezvoltării materiale al societăţii secolului douăzeci. Cu energie s-au construit fabrici, drumuri, locuinţe, şcoli, s-a mecanizat transportul şi agricultura. Munca manuală fără consumuri energetice a fost abandonată şi înlocuită cu munca mecanizată. Acum produsele se realizează cu consum de energie, preţul produselor fiind dictat în mare măsură de energia consumată pentru a le produce şi pentru a fi transportate de la producător la consumator. Anumite produse obţinute cu cheltuieli energetice consumă energie şi după ce au fost cumpărate. Autovehiculele consumă combustibil pentru a se deplasa. În clădiri se consumă energie pentru menţinerea confortului interior pe timp de iarnă şi pe timp de vară, pentru funcţionarea aparatelor electrocasnice şi pentru iluminat.

La ora actuală trei aspecte majore trebuie luate în considerare în raport cu energia.

1. Energia este valuta forte pe planetă. Cine are energie poate avea orice, începând cu aurul obţinut prin sfredelirea munţilor şi până la apa potabilă obţinută prin desalinizarea apei oceanice.
2. Resursele clasice de energie ale planetei au fost parţial consumate, partea care a rămas fiind în curs de epuizare.
3. Resursele clasice de energie au produs şi produc în continuare poluare şi gaze cu efect de seră. Bioxidul de carbon este principalul gaz cu efect de seră care contribuie la încălzirea globală.

Aceste trei aspecte generează două preocupări majore pentru omenire:

• fabricarea de maşini şi conceperea de procese cu consum redus de energie;
• reducerea risipei şi pierderilor la consumatorii actuali de energie.

Omenirea este optimistă în privinţa găsirii unor soluţii energetice acceptabile şi este bine că se caută soluţii. Există însă şi interpretări greşite spre exemplu, în ceea ce priveşte transportul auto. Pe piaţă circulă zvonul că ,,motorul pe apă” a fost inventat, dar că cineva interesat nu vrea să-i dea drumul deoarece acest lucru ar duce la prăbuşirea societăţilor care exploatează, procesează şi distribuie produse pe bază de petrol.

Lucrurile nu stau chiar aşa. ,,Motorul pe apă” a fost inventat şi fabricat. El este de fapt un motor electric racordat la o baterie electrică numită pilă de combustie. Pila de combustie consumă hidrogen şi oxigen producând energie electrică. Oxigenul se ia din aer, iar hidrogenul se obţine prin electroliza apei, deci cu consum de energie. Marii furnizori de energie pot să stea liniştiţi pentru că tot de la ei se va cumpăra energia necesară producerii hidrogenului. Nu falimentează nici staţiile de distribuţie a carburanţilor din cauza „motorului pe apă” pentru că tot de aici ne vom alimenta autovehiculele cu hidrogen.

Autovehiculele cu ,,motoare pe apă” funcţionează deja, în lume existând oraşe care au rezolvat transportul în comun prin această soluţie. Există şi autoturisme echipate cu ,,motoare pe apă”.

Motivele reale pentru care ,,motorul pe apă” nu este un produs accesibil masei mari a populaţiei, sunt costurile deosebit de ridicate ale autoturismelor echipate cu astfel de motoare şi tehnologiile care încă mai trebuie îmbunătăţite. Motorul pe apă nu rezolvă însă probleme consumurilor de energie şi problema poluării.

Autovehiculele cu „motoare pe apă” nu produc poluare acolo unde funcţionează, adică pe străzi. Poluarea se produce acolo unde se obţine hidrogenul folosind surse clasice de energie. Doar energia curată va rezolva problema poluării. Soluţiile de viitor pentru obţinerea hidrogenului sunt captatoarele fotovoltaice sau anumite alge care produc hidrogen. Să nu ne aşteptăm însă la minuni. Dacă fiecare cetăţean ar avea un captator voltaic de doi metri pătraţi pe acoperişul casei, energia electrică rezultată ar putea fi utilizată pentru producerea de hidrogen. Cu hidrogenul produs vara timp de o zi, prin această metodă, am putea să ne deplasăm cu autoturismul o jumătate de kilometru. Pentru început este binişor, dar, mai bine cu bicicleta sau mersul pe jos.

Oricât de optimiste ar fi previziunile ştiinţifice la ora actuală în materie de noi surse de energie, avem doar două mari direcţii practice de acţiune: fie ardem ce a mai rămas de ars cu toate riscurile nefavorabile asupra vieţii pe planetă, fie reducem semnificativ consumurile.

Practicarea unui nou stil de viaţă, bazat pe cumpătare, mai ales atunci când este vorba de a consuma energie este cea mai la îndemână cale de rezolvare a problemelor energetice actuale ale Planetei.

auditor energetic

ing. Călin Cebotaru