ZESTREA ENERGETICĂ A TERREI

Soarele, unicul izvor de energie din sistemul solar, a trimis spre Terra în milioane de ani cantităţi impresionante de energie. O parte din energia înglobată în radiaţiile solare s-a întors în spaţiu, reflectată de elementele atmosferei terestre şi ale scoarţei terestre. O altă parte a fost receptată de structurile lumii minerale şi a celei vii, iar apoi convertită şi stocată în zăcăminte de produse energetice. Trecerea timpului a adunat în aceste zăcăminte cantităţi enorme de energie sub formă de cărbuni, petrol şi gaze combustibile.

Teoriile privind formarea zăcămintelor de produse energetice actuale sunt diverse. Una dintre ele, consemnează faptul că prin fenomenul de fotosinteză, bioxidul de carbon aflat în atmosfera primordială a Terrei a fost asimilat de vegetaţia acvatică şi terestră. Carbonul a fost fixat în corpul plantelor sub formă de compuşi organici şi în seminţe sub formă de hidrocarburi vegetale – uleiuri.

 În preistorie, clima şi mediul prietenos au făcut posibilă apariţia pe Terra a unor animale uriaşe precum au fost dinozaurii. Acestea aveau nevoie de multă energie pentru a creşte, pentru a se deplasa, pentru a se hrăni. Hrana vegetarienilor era constituită chiar şi din unele specii de copaci care erau smulşi cu tot cu rădăcini şi asimilaţi. Hrana carnivorilor era constituită din semenii lor mai mici. Vegetaţia aflată din abundenţă pe uscat şi în oceane avea să constituie sursa de hrană directă sau indirectă pentru animalele mici sau mari din biosferă. Energia solară stocată în potenţialul chimic al carbonului şi hidrocarburilor din corpul plantelor ajungea astfel să fie transferată în corpul animalelor, aceasta fiind stocată în continuare în carbonul celulelor musculare şi în hidrocarburile aflate sub formă de grăsimi.

Evoluţia firească dar şi posibile evenimente şocante, explozii puternice ale vulcanilor, ciocniri cu corpuri cereşti, cutremure, au făcut ca aceşti uriaşi ai preistoriei şi o parte din vegetaţie să dispară. Dispariţia s-a făcut prin asimilare în structurile scoarţei terestre. Aici sub acţiunea unor factori fizico-chimici, partea lemnoasă a arborilor s-a transformat în cărbune iar corpul cu muşchii şi grăsimile animalelor terestre şi marine, într-o nouă formă de hidrocarburi: petrolul. Alături de petrol şi cărbuni, asociate cu acestea au apărut şi gazele combustibile.

Există şi alte teorii dar toate au un numitor comun aceeaşi sursă: energia solară.

Cărbunii, petrolul şi gazele combustibile constituie în ordinea enumerată, principala componentă a zestrei energetice a Terrei. În această zestre mai intră cu o pondere de sub 10%, o părticică infimă din zestrea energetică a primei zile din existenţa Universului, energia atomică. Până şi faptul că ea vine din vremuri atât de îndepărtate ale istoriei Universului justifică necunoaşterea profundă a tainelor ei şi îndeamnă la prudenţă.

Îngropată alături de metale, pietre preţioase şi o sumedenie de alte comori în lada de zestre a planetei Pământ, au stat ascunse trei elemente cu o semnificaţie aparte pentru viaţă: 1. apa din straturile freatice de mare adâncime, 2. energia solară acumulată în cărbuni, petrol, gaze combustibile 3. energia atomică. Au stat ascunse milioane de ani pregătite parcă pentru cel ce avea să fie comoara Creaţiei: Omul.

A trecut un secol de când omul le-a descoperit. În tot acest timp au fost concepute, experimentate şi şlefuite tehnologiile de utilizare a acestor resurse. Natura cu toate elementele pământ, aer, apă, vegetaţie şi vieţuitoare dar şi natura umană, sunt profund marcate consecinţele efortului depus. Iar acum au nevoie de odihnă şi refacere. Partea care a mai rămas din aceste resurse trebuie utilizată cu discernământ şi păstrată pentru eventualele zile negre care pot trece vreodată viaţa Planetei Albastre.

De câte ori îmi aduc aminte că am uitat un bec aprins, robinetul deschis, piciorul apăsat pe pedala acceleraţiei, mă gândesc la dinozaurii care nu se mai nasc.